Staropramen si agentia V8 Interactive au ales Parcfilm si pe Tudor Hristescu ca regizor – la finalul primaverii 2016 – pentru a duce la bun sfarsit un nou proiect, mai plin de savoare decat orice mai facusem pana atunci in 2016: un film de prezentare pentru platforma online oamenisigusturi.ro.
Filmul era menit sa cuprinda toate domeniile ce urmau a fi acoperite de platforma: muzica, film, teatru, dans, fotografie, pictura, carte si food. Buuuun – cum facem asta in 2 minute?
Ei bine, long story short, uite cum (iar restul povestii, despre cum l-am filmat, pe unde am fost si ce am vazut, mai jos):
Orasul si oamenii, gusturile si inclinatiile lor culturale, toate la un loc dar fara sa te apleci prea mult asupra unui subiect sau sa zabovesti prea mult intr-un oras. Asta am incercat sa facem in montajul de mai sus.
S-a filmat mult – peste 10 zile de filmare (fara numar, cum s-ar spune) in Bucuresti, Cluj si Sibiu. Multe filmari au insemnat, in montaj, doar mici bucati de timelapse pe care probabil nici nu le vezi la prima vizionare. Treziri la 4-5 dimineata si rasarituri de soare, drone inaltatate la apusuri de soare, asteptat zile frumoase cu nori pufosi – cam astea au fost incercarile noastre de a reda frumosul oraselor.
Fotografii de la Oameni si Gusturi
A view from an old school’s attic in Sibiu – Fagaras mountains covered in snow in the background
Unul din cele mai frumoase locuri in care am ajuns a fost podul unei scoli din Sibiu, de unde, printr-o aerisire a podului de la care am indepartat plasa de sarma, am reusit sa facem niste time lapse-uri frumoase cu apusul de soare peste oras si muntii Fagaras in fundal, acoperiti de zapada. Ca sa acoperim toate unghiurile posibile, 5 aparate au lucrat simultan pe mai multe directii si incadraturi: Nikon D5, 2 x Canon 5D, Canon 6D, Panasonic GH2 + niste filtre Lee.
Emilian Floares la aparat, se bucura de priveliste 🙂
O frumoasa gramajoara de aparate
Sibiu, a view over the old town.
Sa stai langa toate aparatele astea in timp ce fac poze era ca si cum ai sta langa un mecanism foarte complex si de mare precizie: tacane toate la rastimpuri egale pentru fiecare aparat, dar diferite de la un aparat la altul. O poezie!
In ceea ce priveste rasariturile, aici e intotdeauna mai complicat pentru ca trebuie sa te trezesti:) Dar odata aflat acolo, sus pe deal, sau pe munte, sau oriunde ai fi, momentele alea linistite ce se scurg in timp ce se lumineaza incet incet sunt magice.
Pasarelele canta, frunzele capata culoare, iar cand soarele apare totul devine atat de frumos, incat la editare iti vine sa decupezi din filmul de mare rezolutie care iti iese mici bucati pe care sa le arati oamenilor: uite cum se lumineaza casa aia, uite ce frumos iese soarele de dupa cladirea aia, uite detaliul asta, sau asta. Dar niciodata nu e asa – in mai toate filmele timelapse-urile se folosesc doar 2-3 secunde, ca niste cadre de atmosfera.
In Sibiu, treaba cu sculatul de dimineata a fost rezolvata partial de o camera a unui hotel cu o vedere geniala catre Piata Mare; am lasat aparatele pe pervazul ferestrei si am pus declansatoarele sa porneasca la 5 dimineata. M-am trezit elegant mai pe la 8-9 (cand e facuta si poza de mai jos) si am recuperat aparatele. Iata unde lens-heaterele devin mega folositoare!
Singura surpriza de tip “film horror” a fost cand am vizionat unul dintre timelapse-uri si am observat ca aparatul s-a inclinat evident la unul dintre cadre, dupa care a revenit la o pozitie stabila – dar diferita de cea in care a pornit. Dupa cateva momente de piele de gaina m-am gandit ca ar fi putut fi un porumbel, totusi, am clasat cazul la dosarele X si am trecut mai departe 🙂
Piata mare din Sibiu, primele ore ale diminetii.
5:30 AM. Catedrala din Cluj, in centrul imaginii, asteptand sa fie luminata de soare.
Trei aparate stau la panda in Cluj pentru rasaritul de soare.
Locurile prin care am umblat au fost frumoase, dar si mai frumoase au fost intalnirile cu toti oamenii cu care am filmat prin tara…
Sa incepem cu Bucuresti, locul din care am plecat si in care ne-am intors cu filmarile. Una din cele mai prietenoase locatii au fost Carturesti – Carusel din centrul vechi, un loc cu o amprenta vizuala inconfundabila, unde Anca Dănilă ne-a intampinat si ne-a plimbat prin tot locul. Tot acolo trebuie sa-i multumim si Izei Diaconescu pentru ca a avut rabdare cu noi si a “jucat” in spotul nostru.
Un alt om deosebit caruia ii multumim este pictorita Suzana Dan, al carei atelier de pe langa Piata Amzei ne-a primit intr-o dupa amiaza calduroasa; de acolo provin secventele cu pensulele si acuarelele.
O contributie serioasa la continutul spotului l-a avut si Teatrul National Bucuresti, unde am reusit sa filmam multe secvente prin intermediul Andreei Nae care ne-a facilitat accesul prin toate cotloanele tenebroase, precum si la repetitii.
Dar n-a fost numai pe cultura in Bucuresti! Nu vom uita niciodata minunatele sendvisuri de la Peste Paine savurate alaturi de un pahar de vin, in timpul prospectiei. Si nu o sa le uitam nici pe cele de la filmare, frumos aranjate de d’Artagnan.
Tot in Bucuresti trebuie sa multumim Centrului National al Dansului, mai exact Andreei Capitanescu si Alexandrei Dancz care ne-au ajutat atat cu acces la repetitii cat si cu imagini deja filmate de la unele spectacole la care noi nu am reusit sa ajungem.
La Cafe Godot am primit acordul de a filma la mai multe piese datorita lui George Remes. Ce pacat ca a trebuit sa filmam si nu sa stam pe-un scaun si sa admiram piesele!
Al doilea oras ca pondere in filmul de imagine realizat pentru oamenisigusturi.ro a fost Sibiu. Aici am avut un super ghid pe bicicleta – Cornel Mosneag, care a jucat rolul de fotograf ce se plimba prin Sibiu in cautarea unor locuri frumoase pentru facut poze. De altfel Cornel se si ocupa cu fotografia in timpul liber.
O zi plina de multe multe cadre – care se regasesc si in film, de altfel – am petrecut la Teatrul de Balet Sibiu. Aici Mihai Zugravu ne-a facilitat accesul la repetitiile trupei. Oameni foarte frumosi si talentati.
De la Sibiu am plecat ma departe spre Cluj, unde am ajuns la festivalul Jazz in the street – ne-am pierdut pe strazi in cautarea trupelor care cantau in cele mai cochete locuri, am filmat toate inscriptiile de pe pereti. Corina Brandusean ne-a ghidat si ne-a pus in legatura cu trupele pe care le-am putut filma – maxime multumiri!
Pe langa toti acestia au fost multi altii cu care am discutat de posibilitatea unei filmari, care ne-au ajutat, au fost saritori, dar din pacate lucrurile nu s-au mai legat si nu am reusit sa mai ajungem la ei. Le multumesc si lor!
Povestea filmului a fost gandita si regizata de Tudor Hristescu (inclusiv time lapse-uri si filmari aeriene). Alaturi a stat mai tot timpul Andrei Oana, responsabil cu camera, precum si Alexandru Mihai.
Magia montajului ii apartine lui Alexandru Capatoiu.
Agentie: V8 Interactive // Corina Angearu // Ana Maria Dutu.
Client: Staropramen