Imi place sa scriu mai ales despre lucrurile noi pe care le facem la Parcfilm: idei noi de filmari, echipamente video noi sau o abordare neobisnuita a unui proiect, cum a fost cazul aici.
Asta nu e un proiect nou, ba chiar e un subiect de doi ani vechime, insa aplicabilitatea lui ramane valabila si azi.
Tocmai ne imprietenisem cu Publicis pe o serie de filmari pentru Winston, cand a venit un request nou, low budget: cum facem sa ne plimbam prin toata tara cu Lari Georgescu si sa realizam o cantitate consistenta de filme cu iz interactiv (de genul userul alege ruta pe care sa mearga personajul).
Mult content de realizat intr-o echipa minima. Ok, nu e prima oara. Dar cum sa facem echipa sa fie mai mica decat a fost vreodata?
Si-atunci ne-a venit ideea: eliminam operatorul, il punem pe Lari sa se filmeze singur folosind o camera de 360 grade.
Care e smecheria cu camerele astea?
Ideea de baza este ca ele pot capta un camp vizual total, sferic, urmand ca in postproductie sa se poata alege exact bucata din imagine care convine.
Spre exemplu actorul (care isi tine singur camera pe un soi de selfie stick) vorbeste catre camera ca si cum ar discuta cu privitorul si ii arata ceva ce vede. Nu e nevoie sa intoarca obiectivul camerei – facem noi asta la montaj.
Asta, plus multe alte trick-uri ce se pot realiza folosind o imagine sferica.
Asadar, pentru un astfel de proiect, iti trebuie baterii pentru camera si un sunetist care sa stea bine ascuns 🙂
Dintr-un asemenea road trip te intorci cu mult content si cu… pozele pe pelicula facute de Simona Dinca, in acel moment account la Publicis, care a avut amabilitatea de a ni le impartasi pentru acest articol.