Era o vreme cand filmam destul de des pe pelicula; pentru cei care au inceput sa se familiarizeze cu industria abia dupa 2010 vremurile alea par fairy tales, dar ele au existat, pe bune!
Unde vreau sa ajung cu povestea asta: in acele vremuri filtrele erau foarte des intalnite la filmari. Pelicula fiind de o sensibilitate prestabilita – si neputand sa te joci cu ISO-ul asa cum faci acum pe aparatele digitale – ecuatia expunerii era mai restrictiva si atunci cam la orice filmare aveai nevoie macar de un set de filtre ND.
In zilele noastre vezi in continuare multe matte-box-uri pe rig-urile camerelor, dar de cele mai multe ori sunt folosite pentru voleurile din dotare care feresc obiectivul de razele directe de lumina; destul de rar mai vezi si cate un filtru in filter holder.
Toata tehnica digitala – care a luat un avant formidabil – si toate uneltele extrem de performante de post procesare au eliminat incet incet nevoia de a folosi filtre care, pe langa faptul ca sunt destul de scumpe – in caz ca te hotarasti sa folosesti un brand de calitate – sunt uneori si destul de incomod de folosit.
In ultima vreme, totusi, am descoperit ca un set de filtre iti poate imbunatati substantial productiile. In ce fel si in ce situatii?
In principiu sunt formidabile pentru tot ce inseamna fotografie de peisaj.
In ultimii ani am petrecut foarte mult timp facand timelapse-uri, care in fond sunt niste filme realizate din secvente foarte lungi de fotografii. Nu putine au fost situatiile in care a trebuit sa modific incadratura sau a trebuit sa evit o anumita zona din cauza unor supraexpuneri care ar fi stricat imaginea. Uneori, oricat de mult te-ai juca si ai invarti de un filtru pola, nu ai reusi niciodata sa ai o expunere ok intr-o fotografie in care ai soarele in cadru, dar vrei sa mai vezi si restul peisajului, cum ar fi aceasta:
Jepii mici, muntii Bucegi, octombrie 2014.
Aflasem de curand despre filtrele LEE – made in England. Nu sunt deloc ieftine. Dar judecata functioneaza asa: ai o camera de 3000 euro si pe ea un obiectiv de 1500. Cei filtru pui pe ansamblul asta? Unul de 15 euro, sau unul de 150? Evident diferenta de pret inseamna si o diferenta sensibila de calitate – lucrul asta nu iti ia mult sa il inveti in industria cinematografica. Asa ca – oricat de mult mi-as fi dorit sa cumpar din Romania ceva bun – am optat pentru o comanda externa.
Am comandat de la LEE Filters: doua filter holders (foundation kit), un filtru ND numit de ei “Big Stopper” pentru ca taie 10 diafragme (sau iti permite cresterea de 10 ori a timpului de expunere), un alt filtru ND 0.9, un set de 3 filtre ND Grad Soft (0.3, 0.6, 0.9), un ND Grad Hard de 0.9 si bineinteles inele adaptoare pentru diversele obiective de pe raft.
Foundation kit si inelele adaptoare pentru diverse diametre de obiective
The BIG Stopper. Atat de negru incat abia poti sa vezi ceva prin el!
Filtrele ND Grad, pe diverse intensitati.
Filtrele au sosit la birou fix inainte de pleca intr-o excursie in Bucegi, in octombrie 2014, asa ca am profitat de ocazie, am incarcat rucsacul inca si mai tare cu un Canon 6D, un 16-35 si toate filtrele si am pornit. Odata ajunsi sus, am inceput sa ma joc cu filtrele si am fost foarte incantat de ce chestii poti sa obtii cu ele.
Chestia asta cu expuneri corecte cand ai soarele in cadru, astfel incat sa mai pastrezi si culoarea cerului si sa mai vezi si orice altceva, m-a dat pe spate:
Pe drumul spre Crucea Eroilor. ND Grad Hard 0.9
In poza de mai sus am folosit filtrul ND Grad Hard 0.9 montat pe diagonala. E foarte usor sa invarti filtrele in holder, care de altfel de monteaza si se scoate extrem de usor, cu o singura miscare pe care o poti face cu o singura mana. Singura chestia la care trebuie sa ai extrem de multa grija esta sa nu iti pui degetele pe filtru. Au darul asta incantator de a atrage mizeria cu o viteza uneori mai mare decat viteza ta de curatare (si cheful).
Iata si un exemplu comparativ realizat la Crucea Eroilor. E interesant sa vezi cum in poza in care am folosit doar filtrul de polarizare acesta retine inclusiv reflexiile soarelui din iarba, pe cand ND Grad-ul retine doar cerul si restul il lasa neschimbat. Pana la urma folosirea filtrelor este o optiune artistica, deci, strict subiectiva. Fiecare face cum vrea. Pozele de mai jos, care prezinta situatii comparative, pot fi deschise pe tot ecranul. Click pe ele:
A doua zi dimineata am fost surprins sa vad intreaga pajiste din zona Padina acoperita de chiciura. Asa ca m-am gandit sa folosesc un filtru ND Grad Soft 0.9 in comparatie cu unul de polarizare circular, numai ca de data asta l-am folosit si normal, dar si cu fundu-n sus. Adica o data am retinut cerul, o data am retinut pajistea care era foarte alba. Am pastrat si poza realizata fara nici un fel de filtru pe care, nu stiu de ce, am facut-o la alta expunere decat celelalte, sorry 🙂 Si nici nu i-am scazut expunerea in Camera Raw:
Test comparativ de filtru ND Grad versus Polarizare versus nimic.
Odata ajunsi in zona Padina a sosit vremea sa ne jucam si cu Big Stopper-ul. Chestia asta e un filtru atat de negru incat abia poti sa vezi prin el. Iti inchide imaginea cale de 10 diafragme. Cu alte cuvinte poti creste de 10 ori timpul de expunere. Si evident asta te ajuta sa blurezi cam orice se misca intr-o poza: ape, nori, trafic, orice miscare. Efectul e foarte interesant si sincer abia astept sa realizez si primul timelapse cu filtrul asta.
Ce e dragut este ca iti dau si un cartonas – care e foarte util atunci cand nu ai chef sa numeri pe degete sau nu ai exponometru la tine – pe care scrie ce timp de expunere obtii cu Big Stopper-ul, pornind de la timpul de expunere al camerei fara nici un filtru. Un lucru demn de luat in seama este ca datorita tratamentului filtrului dar si al timpului lung de expunere apar aberatii cromatice. Imaginile sunt mult mai reci. Asa ca fie compensezi direct din white ballance-ul camerei, fie post procesezi pozele. Uite ce iese cu un filtru BIG Stopper, teste facute la repezeala pe traseu:
Big Stopper folosit la o cascada mica.
Sau asa:
Big Stopper folosit la raul din fata cabanei Padina.
Oricat am tras de poza din dreapta in post, nu am reusit sa scot tenta de rosu din stanga jos. Probabil as fi reusit daca as fi folosit layere, masti etc dar nici chiar atat de mult timp nu am 🙂 Iertare si pentru faptul ca nu am corectat orizontul – apa o ia la vale si se scurge in dreapta!
In concluzie: filtrele sunt o investitie foarte utila cand ai de-a face cu situatiile de mai sus. Recomandarea este ca daca ai obiective de calitate sa nu iti bati joc de ele cu filtre ieftine. Nu stiu despre alte sisteme. Am testat la F64 un sistem Cokin si mi s-a parut destul de greoi de montat / demontat iar lucrul asta ma enerveaza foarte tare la filmari cand trebuie sa te misti repede si totul sa functioneze ca uns. Asa ca, la recomandarea unui amic ce mi-a povestit despre filtrele LEE, am intrat pe site, am vizionat tutoriale, mi-am batut capul doua saptamani cu ce modele sa comand si… acum se afla la Parcfilm, in stoc:)
Sa ne fie de folos!