Talkie Walkie 03 cu Hypno: aproape 30 de ani de publicitate, regie și AI

În episodul 3 Talkie Walkie, Ilinca Nanoveanu se plimbă prin București cu Hypno, pe numele său Bogdan Moldoveanu, regizor de publicitate cu aproape 30 de ani petrecuți în preajma platourilor de filmare.

Traseul începe pe strada Toamnei, ajunge la Foișorul de Foc și se întoarce. Conversația are un traseu ceva mai greu de pus pe hartă: primele filmări, regia de reclame, briefuri, focus-grupuri, burnout, sindromul impostorului, algoritmi și inteligență artificială.

Pe scurt, o discuție despre cum rămâi curios într-o industrie care a trecut prin suficiente Excel-uri cât să-i mai dispară puțin din rock’n’roll.

Poți urmări episodul integral Talkie Walkie 03 cu Hypno pe YouTube.

Cine este Hypno, Bogdan Moldoveanu?

Bogdan Moldoveanu, cunoscut profesional ca Hypno, este un regizor român de publicitate. Și-a început parcursul pe platourile de filmare la sfârșitul anilor ’90 și a trecut, după propria inventariere, prin catering, clachetă, asistență de regie și toate etapele care te ajută să înțelegi cum funcționează un set înainte să ajungi să-l conduci.

Prima experiență serioasă de filmare a fost un spot Cosmorom, în jurul anului 1998–1999, unde a bătut clacheta. Nu este cea mai rapidă cale de a deveni regizor de commercials, dar are avantajul că începi cu un lucru foarte clar: dacă nu nimerești sincronul, cineva va afla în postproducție.

De acolo a urmat o relație lungă cu advertisingul. Hypno spune că a rămas pentru ritm, pentru libertatea de a se juca și pentru acel schimb de idei care apare atunci când găsește în echipele de creație partenerii potriviți de ping-pong.

În continuare îi place publicitatea. Ceea ce, după aproape trei decenii de briefuri, feedback și filmări, poate fi considerat fie o performanță, fie un diagnostic.

De la clachetă la un portofoliu internațional de reclame și videoclipuri

Hypno a regizat reclame, filme de brand și videoclipuri muzicale pentru clienți și agenții din România și din străinătate.

În portofoliul oficial Hypno apar, printre altele:

• Diesel – „Say No to Uncool Wool” și „The Wardrobe”, realizate cu Publicis Milano;
• Mastercard – „Madness/Priceless”, cu McCann London;
• KFC – „Something” și „Save Athos”, cu McCann Bucharest;
• Ciuc – „The Gymnast” și „Macanache”, cu Ogilvy & Mather;
• Parov Stelar – videoclipul „Beauty Mark”, pentru Etage Noir Recordings;
• GOLAN – videoclipul „ABEL”;
• Cinepolis – „Hombre Pajaro”, cu MamaDisco Mexico;
• GPI – „Mister Rexi”, cu Windfors Tbilisi;
• Wow App – „Manifesto”, realizat cu Heist Industries.

Selecția arată o zonă vizuală foarte diversă, de la commercials și filme cu umor la fashion, muzică și proiecte internaționale. Elementul comun este plăcerea pentru imagine și pentru acel tip de idee care nu pare trecută de șapte ori prin filtrul „dar dacă nu înțelege toată lumea?”.

Hypno vorbește în episod și despre momentul în care un regizor devine el însuși un brand. Nu pentru că munca dinainte devine brusc mai bună, ci pentru că numele începe să ofere clientului o garanție. Valoarea exista și înainte. Doar că acum are și etichetă.

De ce a rămas în publicitate

Ilinca îl întreabă cum a rezistat fără să plece definitiv către cinema.

Răspunsul ține mai puțin de rezistență și mai mult de faptul că lui Hypno chiar îi place să facă reclame. Îi place viteza, îi place să caute soluții și îi place procesul prin care o idee trece de la conversație la imagine.

Filmul de cinema a început să-l tenteze mai serios în ultima perioadă, dar publicitatea îi oferă în continuare spațiul de joacă pe care îl caută. Fiecare proiect vine cu alt produs, altă echipă, alte limitări și altă problemă de rezolvat.

Uneori vine și cu un actor care, după o decizie de styling luată cu cele mai bune intenții, trebuie filmat dintr-un unghi ceva mai generos. Povestea completă este în episod. Camera, ca și viața, mai poate fi ridicată cu 30 de grade.

Preproducția și postproducția fac parte din filmare

Hypno pune multă greutate pe preproducție, unde se iau deciziile care pot salva sau complica ziua de filmare, și rămâne implicat în postproducția video, inclusiv în rundele de feedback. Este o perspectivă importantă pentru orice producție video: filmarea este partea vizibilă și spectaculoasă, dar rezultatul se construiește înainte de platou și continuă mult după wrap.

Alegerea actorilor, definirea personajelor, decorul, lumina, ritmul, montajul și felul în care sunt gestionate observațiile clientului formează același proces. Dacă una dintre etape este tratată ca o anexă, spotul observă. De obicei înaintea tuturor.

A murit puțin rock’n’roll-ul din advertising?

Discuția ajunge și la schimbările prin care a trecut industria de publicitate.

Reclamele au devenit mai controlate de focus-grupuri, date și opinii care nu pornesc întotdeauna din povestea brandului. Briefurile par mai precise, însă mesajele riscă să devină mai generale. Toată lumea vrea să vorbească pentru toată lumea. Doar că atunci când încerci să faci fiecare reclamă pentru întreaga populație, rezultatul poate ajunge să funcționeze la fel de bine pentru aproape orice produs. Schimbi packshot-ul, schimbi logo-ul și spotul merge mai departe liniștit.

Hypno preferă ideile mai bine țintite: mai puțin și relevant, în loc de mult și irelevant. O observație simplă, dar importantă într-o perioadă în care brandurile încearcă să fie Coca-Cola chiar și atunci când ar fi mult mai util să fie ele însele.

Pasiunea rămâne esențială pe platourile de filmare, însă Hypno vede tot mai puțini oameni atrași de această industrie exclusiv din dorința de a face lucruri bune. Rock’n’roll-ul nu a dispărut complet. Probabil este doar într-o pauză, lângă o priză, încercând să-și încarce telefonul.

Presiune, burnout și sindromul impostorului

Într-un moment surprinzător de sincer, Hypno vorbește despre relația sa cu presiunea.

Îi place stresul profesional și energia unei filmări. În diminețile prea liniștite simte că lipsește ceva. În diminețile de filmare se trezește însă în continuare cu emoții și încearcă să afle care versiune a lui va ajunge pe platou: cea calmă, cea sarcastică, cea cu gură mare sau toate în același timp. Experiența nu elimină sindromul impostorului. Îl face doar mai bine informat.

Poți avea zeci de proiecte reușite și tot să nu știi dacă următorul va ieși. Tocmai neliniștea aceasta îl ține atent și îl obligă să caute în continuare. Pentru Hypno, frustrarea și momentele dificile nu sunt motive să încetinească, ci combustibil pentru următoarea accelerare. Nu are prea multe viteze intermediare. Ori stă, ori merge „blană”. Din fericire pentru producție, în zilele de filmare pornește de obicei a doua variantă.

Cum schimbă AI munca unui regizor de publicitate

Inteligența artificială apare devreme în conversație și rămâne unul dintre subiectele centrale ale episodului.

Hypno folosește deja instrumente AI și învață activ să lucreze cu ele. Perspectiva lui nu este nici apocaliptică, nici festivistă: AI-ul a intrat în industria de advertising și nu mai poate fi scos din ecuație. Important este ce face creatorul cu el.

În mod aparent paradoxal, Hypno spune că AI-ul îl obligă să știe mai multe, nu mai puține. Atunci când lucrezi direct cu un sistem de generare, trebuie să ai mai multe referințe, să înțelegi mai multe limbaje vizuale și să-ți formulezi intenția cu mai multă precizie. Ideea rămâne punctul de plecare. Implementarea cere însă cultură vizuală, informație și capacitatea de a selecta. Altfel, instrumentul poate produce foarte multe imagini și foarte puține motive pentru a le păstra.

Pentru regizori, AI-ul poate deveni o extensie importantă a procesului creativ: ajută la explorarea unor lumi, la testarea unor soluții și, treptat, la construirea unor producții care ar fi fost imposibile în limitele clasice de buget sau logistică. Asta nu înseamnă că filmarea tradițională, echipa sau craft-ul dispar. Înseamnă că trusa de instrumente devine mai mare și manualul de utilizare se rescrie în timp ce lucrăm.

De ce eroarea umană continuă să conteze

În discuția despre filmarea și producția video cu AI, Hypno revine la imperfecțiune.

Tehnologia poate calcula, combina și genera, dar îi este mult mai greu să reproducă eroarea umană care dă personalitate unei imagini. Sunt tocmai micile defecte, gesturile neașteptate și lucrurile imposibil de planificat perfect care fac o persoană sau o dublă memorabilă.

Un creator nu se rezumă la a cere o imagine. El știe ce merită păstrat din ce primește. De aceea, viitorul regiei nu ține doar de accesul la instrumente AI, ci de craft-ul celui care le folosește. Tehnologia poate ridica nivelul posibilităților, dar nu decide singură care posibilitate are sens. Oricum, „Sfântul Algoritm” primește în episod suficientă atenție. Inclusiv o panoramă asupra Bucureștiului de la Foișorul de Foc.

Aproape 30 de ani de filmări și încă aceeași curiozitate

Unul dintre lucrurile care explică longevitatea lui Hypno în industria de advertising este faptul că nu vorbește despre carieră ca despre ceva încheiat și pus frumos în ramă. Într-o perioadă de schimbare și incertitudine economică, el învață, testează și încearcă să înțeleagă unde se va reașeza profesia de regizor. Nu așteaptă ca lucrurile să revină la forma cunoscută, pentru că știe că probabil se vor organiza altfel.

Este o conversație despre adaptare, dar nu în sensul corporatist al cuvântului. Mai degrabă despre curiozitatea de a vedea ce urmează și despre refuzul de a rămâne blocat într-o versiune veche a propriei meserii. În rest, unele lucruri nu se schimbă: filmarea rămâne un organism viu, Bucureștiul continuă să ofere reflexii bune pe clădiri discutabile, iar o poveste despre Gică Hagi poate fi urmată fără avertisment de una despre un antrenament pe care nu l-a filmat nimeni.

Talkie Walkie are acum propria casă

Seria poate fi urmărită și pe TalkieWalkie.ro, unde sunt disponibile episodul nou, arhiva conversațiilor și harta fiecărei plimbări, cu momentele importante și timecode-urile lor.

Talkie Walkie este un proiect realizat de Ilinca Nanoveanu și susținut de Parcfilm. Formatul pornește de la o idee simplă: unele conversații ies mai bine în mișcare, fără studio, fără două scaune așezate față în față și fără obligația de a ajunge rapid la o concluzie.

Fiecare episod este filmat în timpul unei plimbări reale, cu o cameră 360 și echipamente audio compacte. Ilinca realizează filmarea, montajul, grafica, sunetul și muzica, iar Parcfilm pune la dispoziție echipamentele video necesare. Orașul contribuie cu decor, avioane, zgomot și câte o clădire care merită comentată.

Urmărește Talkie Walkie 03 cu Hypno

În episodul cu Hypno, Ilinca și Bogdan Moldoveanu vorbesc despre aproape 30 de ani de publicitate, începuturile pe platou, producția și postproducția reclamelor, briefuri, presiune, sindromul impostorului, AI și lucrurile pe care tehnologia nu le poate face perfect.

Din fericire.

Urmărește Talkie Walkie 03 cu Hypno pe YouTube sau descoperă episodul, harta plimbării și conversațiile anterioare pe TalkieWalkie.ro.