Test comparativ de culoare si rolling shutter intre Canon 5D, 6D, C100 si Panasonic AF100

For the English version press here

Acesta este un test care, desi a fost filmat in decembrie 2013, a trebuit sa astepte frumos mai bine de un an pana cand sa fie editat si prezentat. O formula consolatoare este „mai bine mai tarziu decat niciodata”; un eufemism pentru lene:)

Intentia de a face acest test vine de la varietatea de camere pe care le folosim ca sa filmam diferite proiecte. In ziua de azi se amesteca la filmari (atunci cand filmezi cu mai mult de o camera) DSLR-urile intre ele, DSLR-urile cu camerele video, fiecare de tipul ei si cu specificatiile, sezorii si procesoarele de imagine proprii. Si, bineinteles, diferite.

Dintotdeauna au fost multe variante de camere video pe piata dar acum, mai mult ca inainte, exista o puzderie de oferte. Cu un peisaj asaltat de DSLR-uri si mirrorless-uri care filmeaza foarte bine – inclusiv 4K si slow motion – plus branduri care intre timp s-au hotarat sa asalteze si segmentul de camere video – Blackmagic Design, AJA – care sunt completate de chestiile astea mici si fantastice numite camere de actiune si care au performante uluitoare intr-o dimensiune de cutie de chibrituri, devine tot mai complicata ecuatia asta a potrivirii camerelor.

Era o vreme cand la Parcfilm se foloseau patru camere diferite: Canon 5D, Canon 6D, Panasonic AG AF 100, Panasonic GH2. Si cand filmam cu mai multe intotdeauna ne loveam in postproductie de problema potrivirii culorilor.

What camera shoul I use today?

What camera shoul I use today?

 

Pentru asemenea proiecte foloseam Panasonic AF100 pe post de camera principala (e normal sa o folosesti pe cea mai scumpa, cea mai buna si cu cele mai multe functii, mai ales ca are intrari XLR de sunet) si Canon-ul 5D pe post de camera 2. Toate bune pana la montaj – uneori era un cosmar sa potrivim culorile de la cele doua camere. Asa ca am hotarat sa facem un test in care sa ne lamurim care sunt cele mai bune profile de culoare pe care ar trebui sa le folosim ca sa nu mai avem atata bataie de cap in postproductie.

Am facut acest test impreuna cu Istvan Bordi, cu care tocmai incheiasem filmarile pentru Timisoreana la „Micutu si Nelutu„, (o epopee comica cu un porc viu) asa ca eram incinsi si cu chef. Istvan a adus la test si un Canon EOS C100 (mark I) pentru a face investigatia mai extensiva.

Changing lenses on the Panasonic

Changing lenses on the Panasonic

Nice settings here

The man and the camera.

 

Prin birou atarna de multa vreme un sample de texturi de tapiterie – culori diferite, texturi diferite – numai bun sa il folosim pe post de subiect de filmare. S-a dovedit a fi o alegere foarte inspirata si ulterior ne-a furnizat multe informatii despre felul in care fiecare camera interpreteaza culorile si problemele generate de procesorul de imagine.

La test am folosit doua obiective: pentru cadrele largi am tras cu Carl Zeiss Planar T* 1.4/50mm, iar pentru cele stranse cu Carl Zeiss Makro-Planar T* 2/100mm. Am incercat desigur sa pastram pe cat posibil aceleasi setari la camere. Nu s-a putut face asta tot timpul datorita diferentei de sensibilitate a senzorilor.

Dimension comparison. Canon C100 uses a rig

Dimension comparison. Canon C100 uses a rig

Army style :)

Army style :)

 

Side panel of the C100

Side panel of the C100

The side control panel of the Panasonic AG AF 100

The side control panel of the Panasonic AG AF 100

Vizionarea materialului ne-a adus multe surprize si sincer a modificat felul in care priveam aparatele astea. Inainte de test aveam in cap un cu totul alt clasament. Spre exemplu ma gandeam la Canon C100 ca fiind, probabil, cea mai buna dintre cele 4 camere testate. Din mai multe motive – e o camera video dedicata, productie mai recenta decat Panasonic AG AF100 etc. Ei bine, s-a dovedit ca lucrurile nu stau deloc asa.

Mai intai aruncati o privire peste test si apoi urmariti si comentariile de mai jos:

 

Efectul „Moire”

Efectul de „moire” pe care l-am observat la Canon C100 si chiar mai pronuntat – la Canon 6D – a fost incredibil. In sensul ca nu m-as fi asteptat sa vad efectul de moire mai mult pe un C100 decat pe 5D Mark III sau pe un Panasonic AF 100. Asa ca la acest capitol clasamentul e destul de clar:

Primul loc este disputat de Canon 5D Mark III si Panasonic AF 100. Si inca o chestie legata de calitatea imaginii si rezolutia acesteia. Desi de-a lungul anilor am trait cu impresia ca imaginea care iesea direct din Mark III era mai buna, testul asta te face sa crezi ca vezi mai multe detalii in imaginea care iese din Panasonic (desigur nu e aplicata nici o postprocesare pe stream-urile video iesite din camere). Spun asta fara sa fi facut vreun zoom in imagine; este fix ceea ce vad ochii in acest clip, in mod natural, si cred ca pana la urma asta conteaza!

Apoi pe locul doi vine Canon C100 urmat de Canon 6D. 6D-ul produce niste efecte „moire” destul de urate, daca te uiti cu atentie pe coloana din stanga la bucata de material aflata putin sub linia mediana a imaginii.

Test de potrivire a culorilor

Asa cum spuneam, de aici a pornit testul: de la intentia de a gasi o solutie de imperechere a culorilor ce vin din camere. E destul de clar ca nu se pot lasa camerele pe profilele naturale de culoare – chestia asta nu va aduce nici un avantaj in postproductie.

Cea mai buna solutie este sa instalezi profilul Cinestyle pe Canon 5D si 6D, sa folosesti profilul Cinelike – D pe Panasonic AG AF 100 si sa tragi in Canon Log pe Canon C100. Sau cel putin asa ni s-a parut noua:)

Rolling shutter

In ceea ce priveste rolling shutter-ul, din nou, mari surprize!

Cea mai buna dintre toate cele patru camere – Panasonic AF 100. Si as vrea sa mentionez ca acest test a fost facut pe primul model de Panasonic din aceasta serie, nu pe cel actual care are integrate cateva upgrade-uri si care probabil se descurca si mai bine de atat. De departe cele mai mici probleme de rolling shutter.

Apoi pe locul doi vine Canon 5D Mark III, urmat, pe locul trei, de C100 si 6D. Cele din urma sunt amandoua, dupa parerea mea, destul de rele la acest capitol.

Mai multe nu prea sunt de spus. Sper ca acest test o sa va ajute sa luati cea mai buna decizie in privinta camerelor pe care le folositi la o filmare sau alta. Exista multe zvonuri si prejudecati pe piata care, sincer, ma cam scot din sarite. Prea multe opinii se bazeaza pe eforturile de marketing ale unei companii sau alteia sau pe zvonistica sau pur si simplu pe fite. Sunt pur si simplu perioade in care anumite camere sunt mai bine sau mai prost vazute decat altele.

Pe de alta parte stiu ca acest test nu acopera decat o mica parte din situatiile la care este expusa o camera de filmat. Nu se iau in considerare o multime de alte lucruri care pot sa conteze foarte mult (capabilitati de sunet, filtre ND built in, calitatea „subiectiva” a imaginii livrate de procesor etc). Si bineinteles fiecare camera isi are un locsor al ei in orice productie de pe fata pamantului.

Solutia Parcfilm: desi testul a dovedit ca Panasonic-ul pare a fi cea mai buna camera, am vandut-o :))

In momentul de fata caii de bataie sunt 5D si 6D care functioneaza ca o pereche perfecta atunci cand sunt setate amandoua pe profilul de culoare Cinestyle. Nu e nevoie sa le mai faci nimic in postproductie pentru a le potrivi. Mai putin mici ajustari ce tin de expunere, dar astea sunt firesti si daca potrivesti doua camere identice. Aceasta este cea mai buna solutie pana la urmatoarea achizitie care sta sa vina: noul SONY FS7. Si atunci vor incepe din nou testele :)

Si scuze pentru faptul ca am folosit diferite picture profiles pe camera foto atunci cand am facut pozele pentru acest articol. Nu am mai stat sa le editam;)